Boudoir Frame 8 iunie 1987

Corina ca de obicei e prima, si in poze si la punctualitate (ah da un lucru problematic la mine, Aura, Roxana, Alexandra pot confirma lista e lunga) si prima care a venit la expozitie

Trecand peste momentul mai amuzant sa revenim la lucrurile serioase. Ne apropiem frumos de sfarsitul de an si incepem sa tragem linia cu lucrurile pe care am apucat sa le realizam. In cazul de fata cred ca cea mai mare realizare este expozitia fotografica pe care am apucat sa o fac de ziua mea 8 iunie 2017. Nu mai stiu sigur cum s-a ajuns aici, insa clar printr-o nebunie frumoasa despre care voi vorbi intr-un alt articol. La inceputul anului 2017 si in 2016 mereu am zis ca vreau sa incep sa fac o expozitie si sa imi arat munca, numai ca de la a vrea si a face de multe ori e o distanta foarte mare numai ca uneori acea distanta cu putin ajutor si vointa se poate parcurge. Cora numai tu esti de vina daca nu imi ziceai de tablouri si sedinte cred ca iar mai stateam cativa ani sa ma gandesc ce sa fac. Ce s-a intamplat pe urma a fost un sir lung de evenimente suisuri si coborasuri unde imi faceam griji de bani, cat costa tot, cum se poate face tot, unde o sa pot face tot. S-a adeverit o vorba celebra si anume „Atunci când îți dorești ceva cu adevărat, tot Universul contribuie la realizarea dorinței tale.” (Paulo Coelho). Prieteni, m-au sustinut si ajutat sa duc totul la bun sfarsit, am reusit sa prind joburi prin intermediul carora am facut rost de banii prin care am platit integral tot si s-a realizat astfel un vis prin care la 30 de ani am reusit sa expun pentru prima data munca mea, insa asta nu inseamna ca ma opresc aici.

M-a bucurat faptul ca a venit multa lume care a apreciat munca mea, au venit foarte multi prieteni, familie si lume pe care am avut placerea sa o cunosc cu ocazia expozitiei. La un moment dat inainte sa incep expozitia mi-a fost frica de faptul ca lumea s-ar putea sa judece, pot spune ca inca nu eram calit cu toate lucrurile si inca imi era frica, din contra efectul a fost advers a fost foarte multa sustinere mai ales din partea familiei mele. Lovitura de gratie a venit din partea tatalui meu, care a fost fotograf, din partea mamei mele, profesoara de istorie, si nu in ultimul rand din partea nasului meu de botez, doctor si un om care apreciaza arta si cultura din toate punctele de vedere. Cand am auzit ca l-a invitatie a raspuns familia mi-au tremurat picioarele la propriu, insa cand am vazut sustinerea nimic nu a mai contat in seara aceea. Nu mai zic, Claudia Rawlings mi-a facut surpriza majora cu un tort si s-a dat in vileag faptul ca era ziua mea si faceam 30 de ani.

Am vorbit mult despre mine, dar nu am vorbit si despre eroina care realmente m-a ajutat si m-a ghidat sa duc totul la bun sfarsit, Maria Pasca. Maria a legat toate piesele puzlelului si m-a ajutat sa realizez tot m-a sustinut pana la capat. Despre Maria urmeaza in curand sa scriu un articol mult mai amplu, este o femeie cu totul speciala.

Vreau sa ii multumesc Maria Pașca pentru ajutorul pe care l-a dat cu expozita si care m-a ajutat sa fac totul realizabil, vreau sa multumesc Eva VoicaCooperativa de Imagini care ne-a ajutat cu fotografii, EliteArt Galerie pentru gazduire, VINARTE pentru degustarea de vinuri, LEIDA pentru paharele supere!

Nu in ultimul rand, vreau sa multumesc modelelor (ale caror nume nu le pot mentiona din motive de confidentialitate) care au acceptat sa faca parte din toata aceasta aventura, care va asigur ca nu s-a incheiat,  e doar inceputul!

 

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s