Modele, muze, prietene – partea I

Țin să menționez că acest articol este primul dintr-o serie de articole care urmează să mai apară în decursul săptămânii pe blog legată de modele.

Cred că vine un moment când începem să reflectăm asupra a tot ceea ce se întâmplă în jur, iar luna August care a culminat cu mai multe întâmplări nu face excepție. Au fost și unele momente frumoase însă și unele momente mai triste cu toate acestea ce pot zice asta e viața și trebuie să o acceptăm cu bune și cu rele. Acest gen de momente ne fac să realizăm ce a trecut pe lângă noi, ce am avut și ce am realizat de-a lungul timpului.

La finalul acestui an se fac 4 ani de când s-au întâmplat câteva evenimente care avut un rol destul de important pentru ceea ce înseamnă astăzi Boudoir Frames, cum a plecat totul, cum s-a concretizat si cum a continuat însă toate acestea nu ar fi fost vreodată posibile fără muzele care au jucat mai mult decât un rol important însă care în timp au devenit și prietene. De menționat Boudoir Frames s-a concretizat la începutul anului 2016 însă înainte de toate acestea au fost foarte multe încercări unele reușite altele eșuate, cu toate acestea experiențe frumoase. Ce ne-am face totuși dacă nu ar exista aceste momente, nu ar mai exista poveștile care dau viața acestui tot.

Era o zi caldă de august când mă pregăteam să merg la hotelul Cherie unde am cunoscut-o pe Diana și puțin aveam să realizez atunci de fapt ce a însemnat de fapt prietenia cu ea, cum am zis toate se dezvăluie în timp. Ceea ce a ieșit de la această întâlnire a dat naștere mai multor ședințe, speciale, care ușor au prins contur spre ceva mult mai complex. Am avut pe Facebook o postare legata de energia creativa pe care am avut-o în hotelul Cherie și ce a însemnat pentru mine faptul că a fost acolo și nunta unei prietene, am și plâns că a fost ca un vis tot ce s-a întâmplat atunci și zic asta eu care fug de evenimente. Până să plecăm la biserică am făcut pozele de pregătire și pozele cu domnișoarele de onoare în camera 4, care a fost punctul central pentru foarte multe ședințe în perioadele care au urmat după ședințele cu Diana, cred că tot în camera aceea am fost asistent și pentru o ședință cu Hani când poza cu Denise. Unde încerc să ajung, este vorba de amintiri, multe amintiri frumoase, despre care o să încerc să vorbesc din pățanii de la ședințe sau amintiri dulci și prietenii.

Cu toate acestea cu ce să încep? Păi o să menționez scurt momente frumoase de la mai multe ședințe.

Să zic de o ședință nude în parcarea subterană a unui bloc, care din fericire nu avea camera de supraveghere, și ne tot întrebam mereu dacă o să ne prindă cineva ceva facem acolo.

Un model la un moment dat mă întreba dacă știu ce firmă erau saltelele dintr-un apartament unde am făcut o ședință sau dacă pot să întreb de ele, adevărul e că erau foarte comode.

Trebuia la un moment dat să am o ședință foto în parc cu niște role și țin minte că am rămas puțin cu modelul să iau o înghețată și mi-am adus aminte că la o ediție Digital Divas luasem o înghețată cu, caramel sărat. Inițial aveam reticențe cu genul de înghețată, dar am realizat cât poate fi de bună și am corupt și modelul în ziua aceea și în vara acestui an am mai corupt încă o prietenă cu o înghețată best ciocolată cu sare. – da știu Diana ”Diet please forgive me”

Nu mai zic de o serie de pățanii în centrul cel isteric, eram eu modelul și încă un prieten și ne plimbam în centru să pozăm niște luminițe, era aglomerat și eu aveam montat la bliț un octa de 100 cm pe care mă chinuiam să nu îl rup nu mai zic să nu lovesc pe nimeni sau să nu îl ia vântul.

Tot din categoria pățanii de la ședințe sau după ședințe, eram eu o prietenă și un model, era să ajungem sub mese după ce acel model luase pentru fiecare câte 3 shoturi de tequila. Spre rușinea mea mă uitam pe net să mă asigur că nu mi-o iau, din fericire nu a fost atât de grav am rezistat și nici nu am fost amețit, modelul și prietena ei au fost la fel intacte ceea ce era dubios ca de regula tequila e tare, sau aveam toți deja rezistență (mai ales eu care nu beau decât ocazional hmmmm am descoperit noi talente). Tot în centrul istoric, caută o bancă (pentru scos bani), acoperită bine de schele pentru reabilitare, prin soare contracronometru că se închide. Pozează o petală de trandafir pe nasul unui model, care nu stă locului și cade în continuu. Până la urmă am scos-o la capăt, în jumate de oră pentru o poză.

După ședință omul mai vrea să și mănânce, mmmm da, numai că la 10 noaptea de regulă restaurantele mai și închid, sau se închide bucătăria. După ce am mers la 10 noaptea eu și un model flămând să căutăm cu disperare să mâncăm în 3 locuri (asta în condițiile în care ea mi-a zis vezi să nu fie prea târziu si eu nu e problemă găsim), tot în centrul isteric am găsit un loc unde am mâncat niște burgeri, din fericire comestibili după ce ne-au bătut picioarele la cât am mers, de stomacuri nu mai zicem.

E frumos să prinzi la o ședință momente amuzante, mai ales când le zici modelelor să se bată pentru poze cu perne. Fix asta se întâmplă într-o seară de vară la un hotel, modelele îmbrăcate în lenjerie și tricouri largi cu fesuri mari pe cap care la un moment dat încep să apară loviturile  pernelor, urmate de niște porții de râs puțin zis cupioase, nu mai zic de poze! Tot cu același grupuleț au mai urmat bătăi cu perne și la alte ședințe de zici că era marcă înregistrată bătaia cu perne pentru ele. Măcar nu am pățit cum am pățit la un hotel situat pe la obor unde un model mă rugase să cumpăr un pui mic de pernă pe care să îl jupuim să iasă fulgi, am luat un pui mic, foarte ”mic”, de toata camera era plină de fulgi care nu se mai luau deloc de pe mochetă.

Dacă vreți să continuăm șirul pățaniilor, imaginați-vă o serie de ședințe care au ca țintă să prindem cadrul ideal, expresiv care să exprime și eleganță și senzualitate fără a fi ceva vulgar în același timp. Pare totul simplu la prima vedere, pare! Când formezi o echipă fotograf nebun și model nebun, amândoi cu, capul în nori nu rămâne decât să începi să ataci fotografii, dar și cum le ataci aici este problema (ce este important de zis că în momentul în care ai o echipa de acest gen format nu te aștepți să existe înțelegere din afară pentru modul de lucru care poate pare neortodox mai ales daca repeți poziția de 10000 ori). Care este rețeta succesului aici? De preferabil o oglindă mare care să nu deformeze nimic, pentru că în felul acesta modelul poate fi sigur de cum iese ea în poză și de cum prinzi tu modelul în poze, presupunând că… oglinda nu deformează sau deformează măcar artistic. Porția de râs este garantată mai ales după ședință când te gândești că ai poze frumoase și vine pe urma bau bau las că le demolăm noi și m-a corupt și pe mine să fiu așa. Totul a început cu o ședință în ”rental studios” când ne chinuiam să prindem niște portrete și la un moment dat ne vine nouă ideea (modelului îi vine ideea) să încercăm să prindem portrete în oglindă. Toate bune și frumoase totul a ieșit cum trebuie și putem zice că avem unele fotografii memorabile însă noi am încercat să repetăm experiența și cu alte ocazii, de aici o fugă a la Stan și Bran unde au ieșit poze și pe urmă le-am demolat ha ha (talk about having a personality). Au urmat și ședințe în Cherie unde în camera 1 există o oglindă foarte mare, ghiciți unde a fost 99% din ședință. Au fost niște momente frumoase din toate punctele de vedere. În cadrul acelorași ședințe au fost și niște nuduri alb negru în oglindă superbe, pe care nu am reușit să le repet, au fost momente unice și atât. Înainte să începem șirul oglinzilor au fost câteva ședințe rătăcite în niște locații superbe și ușa de la Rental studios, iar cadrul de acolo avea alta destinație. Îmi amintesc cu drag de o ședință într-un apartament din piața Rosetti, cred că a fost unul din puținele momente când eram pe aceeași lungime de undă pe cadre fashion și chiar în ziua aceea a ieșit ceva fashion. Dupa 3 ani de zile mă uit la acele poze cu drag și mă uit și la toate pozele de grup fiecare moment a însemnat și încă înseamnă ceva. Dacă stau să mă și gândesc la un moment dat ca să creez un moment mai special și să marchez o trecere dintre ani, țin minte că închiriasem un studio foto, eram eu modelul și makeup, cred că aveam și ceva dulce pe lângă. Era ziua fetei și ca să o comit maxim că altfel nu mă simt bine încercați să vă imaginați model, makeup și fotograf toți având urechiușe de pisică (pe care le-am luat de la H&M). Să mai zic că fiecare moment sau aproape fiecare moment e presărat cu eclere de ciocolată?

Deși trecutul poate să doară, face parte din farmecul tuturor experiențelor asupra cărora putem reflecta oricând cu drag.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s